dansator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DANSATÓR, -OÁRE, dansatori, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care dansează.
2. Persoană a cărei profesiune este dansul (
1). –
Dansa +
suf. -tor.dansator (Dicționar de neologisme, 1986)DANSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care dansează; persoană care are ca profesiune dansul. [<
dansa +
-tor].
dansator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DANSATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care dansează. 2. profesionist al dansului. (< dansa + -tor)
dansator (Dicționaru limbii românești, 1939)*dansatór, -oáre s. Persoană care dansează.
dansator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dansatór s. m.,
pl. dansatóridansator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dansator m. cel ce dansează.
dansator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DANSATÓR, -OÁRE, dansatori, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care dansează.
2. Persoană a cărei profesie este dansul (1). —
Dansa +
suf. -tor.