damblagiu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DAMBLAGÍU, -ÍE,damblagii, s. m. și f. 1. Paralitic. 2. Fig. (Fam.) Ahtiat (după ceva) – Dambla + suf. -giu.
damblagiŭ(Dicționaru limbii românești, 1939) damblagíŭ, -gĭoáĭcă s. Rar. Azĭ. Paralitic. Fig. Iron. Prost: mă damblagiule!
damblagiu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !damblagíu (pop., fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. damblagíe, pl. m. și f. damblagíi
damblagiu(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) damblagiu a. și m. apoplectic.