dagherotipie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DAGHEROTIPÍE s. f. v. daghereotipie.dagherotipie (Dicționar de neologisme, 1986)DAGHEROTIPÍE s.f. v.
daghereotipie.
dagherotipie (Dicționaru limbii românești, 1939)*dagherotipíe f. Primu nume al Fotografiiĭ.
dagherotipie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dagherotipíe (
înv.)
s. f.,
art. daghertipía, g.-d. daghertipíi, art. daghertipíeidagherotipie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dagherotipie f. procedeu inventat de Daguerre, spre a reproduce imaginea obiectelor pe o placă argintată.
dagherotipie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DAGHEROTIPÍE s. f. Vechi procedeu de fotografiere, care fixa imaginile cu ajutorul unei camere obscure pe o placă de cupru argintată, sensibilizată cu vapori de iod și de brom. [
Var.:
daghereotipíe s. f.] — Din
fr. daguerréotypie.