dagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÁGĂ, dăgi, s. f. (Franțuzism
înv.) Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit. – Din
fr. dague.dagă (Dicționar de neologisme, 1986)DÁGĂ s.f. Pumnal cu lama scurtă și lată. [Pl.
dăgi. / < fr.
dague, it.
daga].
dagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dágă s. f.,
g.-d. art. dắgii; pl. dăgidagă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÁGĂ, dăgi, s. f. (
Înv.) Pumnal cu lama scurtă și groasă, în trei muchii și cu vârf ascuțit. — Din
fr. dague.