cĭuroĭ - explicat in DEX

ciuroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIURÓI, ciuroaie, s. n. Izvor care curge pe un scoc ori jgheab îngust. – Probabil din ciurui².

ciuroi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ciurói, -oaie, s.n. – Izvor care curge pe un jgheab îngust; șuvoi de apă. Ciuroi, cascadă în M-ții Gutâi. – Din ciur „șuvoi” + -oi; Cf. magh. csorgó.

ciuroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciurói s. n., pl. ciuroáie

ciuroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIURÓI, ciuroaie, s. n. Izvor care curge pe un scoc ori jgheab îngust. — Probabil din ciurui².

cĭuroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭuróĭ n., pl. oaĭe (d. a cĭurui 2). Trans. Țuțur, șipot, izvor.