cĭurel - explicat in DEX

ciurel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIURÉL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. – Ciur + suf. -el.

ciurel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciurél s. n., pl. ciuréle

ciurel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIURÉL, ciurele, s. n. Diminutiv al lui ciur. — Ciur + suf. -el.

cĭurel (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) cĭurél n., pl. e. Olt. Cĭur mic de cernut făina.

cĭurel (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) cĭurél m., pl. eĭ. Mold. Iron. Dancĭ, copil de Țigan.