cĭurar - explicat in DEX

ciurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). – Ciur + suf. -ar.

ciurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciurár s. m., pl. ciurári

ciurar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciurar m. cel ce face sau vinde ciururi.

ciurar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIURÁR, ciurari, s. m. Persoană care face sau vinde ciururi (1). — Ciur + suf. -ar.

cĭurar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭurár m. (d. cĭur). Făcător saŭ vînzător de cĭururĭ (de ordinar Țigan). Acela care cerne grînele ca să le separe de gunoaĭe (pleavă, mălură ș. a.).