cĭumărea - explicat in DEX

ciumărea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. ciumă.

ciumărea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIUMĂREÁ (cf. ciumă) s. f. Plantă erbacee perenă, medicinală, din familia leguminoaselor, înaltă pînă la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse și flori liliachii dispuse în raceme (Galega officinalis). Folosită în tratamentul diabetului și pentru stimularea lactației.

ciumărea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciumăreá s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle

ciumărea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). — Cf. ciumă.

ciumăreà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciumăreà f. iarba ciumei (Galega).

cĭumărea (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭumăreá f., pl. ele (cp. cu ung. [d. rom.] csomor și csomorika, niște plante). Scrîntitoare.