cărăruĭe - explicat in DEX

cărăruie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -uie.

cărăruie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1).

cărăruie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cărărúie s. f., art. cărărúia, g.-d. art. cărărúii; pl. cărărúi

cărăruie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. — Cărare + suf. -uie.

cărăruĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)
cărărúĭe f., pl. uĭ. Cărare mică.