cvadratură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVADRATÚRĂ s. f. 1. Construire exclusiv cu rigla și cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ◊
Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului;
fig. problemă imposibil de rezolvat.
2. Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 90º. [
Var.:
cuadratúră s. f.] – Din
fr. quadrature.