cvadrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CVADRÁNT, cvadrante, s. n. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor.
2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [
Var.:
cuadránt s. n.] – Din
fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis.cvadrant (Dicționar de neologisme, 1986)CVADRÁNT s.m. 1. Pătrime din circumferința unui cerc.
2. Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, folosit la măsurarea unghiurilor.
3. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc de mărimea unui cvadrant (1). [Var.
cuadrant s.m. / < fr.
quadrant].
cvadrant (Marele dicționar de neologisme, 2000)CVADRÁNT s. m. 1. ♦ pătrime din circumferința unui cerc. 2. instrument de precizie dintr-un sfert de cerc gradat, pentru măsurarea unghiurilor. 3. organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc de mărimea unui cvadrant (1). (< fr.
quadrant, lat.
quadrans)
cvadrant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cvadránt (instrument)
(cva-drant) s. m.,
pl. cvadránțicvadrant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CVADRÁNT, cvadranți, s. m. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor.
2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [
Pl. și (
n.):
cvadrante. —
Var.:
cuadránt s. n.] — Din
fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis.