cutră - explicat in DEX

cutră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÚTRĂ, cutre, s. f. Persoană prefăcută, fățarnică, intrigantă; lichea, secătură. – Din bg. kutra.

cutră (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cutră, cutre s. f. om ipocrit

cutră (Dicționaru limbii românești, 1939)
cútră f., pl. e (cp. cu crută și gudră și ngr. kútra, frunte, hîrcă, craniŭ). Munt. Iron. Persoană rea și intrigantă.

cutră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cútră (cu-tră) s. f., g.-d. art. cútrei; pl. cútre

cutră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cutră f. femeie bârfitoare și de nimica: cum de să fie el ocărit de o cutră de muiere ISP. [Gr. mod. KUTRA, cap, căpățână].

cutră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÚTRĂ, cutre, s. f. Persoană prefăcută, fățarnică, intrigantă; lichea, secătură. — Din bg. kutra.