cutreier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUTRÉIER s. n. (Rar) Cutreierat. [
Pr.:
-tre-ier. –
Var.: (
reg.)
cutríer s. n.] – Din
cutreiera (derivat regresiv).
cutreĭer (Dicționaru limbii românești, 1939)cutréĭer, a
-á v. tr. (lat.
con-tríbulo, -tribuláre, a zdrobi. V.
treĭer). Străbat, colind, merg în lung și´n lat:
a cutreĭera lumea. V.
horhăĭ.cutreier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cutréier (rar)
(cu-tre-) s. n.cutreier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUTRÉIER s. n. (Rar) Cutreierat. [
Pr.:
-tre-ier. —
Var.: (
reg.)
cutríer s. n.] — Din
cutreiera (derivat regresiv).