cupeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPÉȚ, cupeți, s. m. (
Reg.) Negustor. – Din
sl. kupĭcĭ.cupeț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cupéț (cupéți), s. m. –
1. Comerciant, negustor. –
2. Negustor ambulant.
Sl. kupĭcĭ, de la
kupiti „a cumpăra” (DAR),
cf. bg. kupec și
precupeț. –
Der. cupeți, vb. (a face comerț);
cupeție, s. f. (comerț). Sînt cuvinte
înv., în general înlocuite de
precupeț. Cf. cupi.cupeț (Dicționaru limbii românești, 1939)cupéț m. (vsl.
kupĭc, d.
kupiti, a cumpăra, din goticu
kaupôn, germ.
kaufen, care vine d. lat.
caupo, cîrcĭumar; rus.
kupéc; ung.
kupec. V.
ot-cup, pre-cupeț).
Vechĭ. Rar. Negustor.
cupeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cupéț (
reg.)
s. m.,
pl. cupéțicupeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cupeț m.
pop. negustor:
eu n’am prăvălie... eu nu sunt cupeț CAR. [Rus. KUPEȚŬ].
cupeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPÉȚ, cupeți, s. m. (
Reg.) Negustor. — Din
sl. kupĭcĭ.