culucciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Turcism
înv.) Paznic de noapte. – Din
tc. kullukçu.culucciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)culuccíu (
înv.)
s. m.,
art. culuccíul; pl. culuccíi, art. culuccíii (-ci-ii)culucciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)culucciu m. od. în Mold., gardian, sentinelă:
ulița este pustie, numai un culucciu se zărește AL. [Turc. KULUKČI].
culucciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULUCCÍU, culuccii, s. m. (
Înv.) Paznic de noapte. — Din
tc. kullukçu.culucciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)culuccíŭ (turc.
kullukčy).
Vechĭ. Mold. Păzitor (gardist) de noapte.