culpeș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚLPEȘ, -Ă s. m. și
f. v. culpaș.culpeș (Dicționaru limbii românești, 1939)cúlpeș adj.
Barb. de răŭ gust. Culpabil, vinovat.
culpeș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúlpeș (
înv.)
adj. m.,
pl. cúlpeși; f. cúlpeșă, pl. cúlpeșeculpeș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚLPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (
Înv.) Care a săvârșit o faptă condamnabilă; vinovat. —
Culpă +
suf. -eș.