culată - explicat in DEX

culată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULÁTĂ, culate, s. f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului. – Din it. culatta.

culată (Dicționar de neologisme, 1986)
CULÁTĂ s.f. Partea dinapoi a țevii unei guri de foc; chiulasă (2) [în DN]. [< it. culatta].

culată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
culátă (culáte), s. f. – Partea dinapoi a țevii unei arme de foc. It. culatta (sec. XIX).

culată (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULÁTĂ s. f. partea dinapoi a țevii unei guri de foc. (< it. culatta)

culată (Dicționaru limbii românești, 1939)
*culátă f., pl. e (it. culatta, d. culo, cur. V. cur 1). Partea din apoĭ [!] a țeviĭ tunuluĭ orĭ puștiĭ.

culată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culátă s. f., g.-d. art. culátei; pl. culáte

culată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULÁTĂ, culate, s. f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului. — Din it. culatta.