cuculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUCÚLĂ, cucule, s. f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. – Din
fr. cuculle, lat. cucullus.cuculă (Dicționar de neologisme, 1986)CUCÚLĂ s.f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. [< lat.
cucullus, cf. fr.
cuculle].
cuculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUCÚLĂ s. f. 1. veșmânt cu glugă din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici. 2. (bot.) organ concav în formă de capișon. (< fr.
cuculle, lat.
cucullus, glugă)
cuculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cucúlă s. f.,
g.-d. art. cucúlei; pl. cucúlecuculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUCÚLĂ, cucule, s. f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. — Din
fr. cuculle, lat. cucullus.