cucovă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚCOVĂ, cucove, s. f. (
reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară
(Cygnus olor). –
Et. nec.cucovă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cúcovă, cúcove, s.f. (reg.)
1. specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară.
2. cal înalt și slab; mârțoagă.
cucovă (Dicționaru limbii românești, 1939)cúcovă, V.
cucuvă.cucovă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúcovă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. cúcovei; pl. cúcovecucovă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚCOVĂ, cucove, s. f. (
Reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară
(Cygnus olor). —
Et. nec.