cubea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cubeá (-éle), s. f. –
1. Cupolă. –
2. Fumar.
Tc. ku(m)be (Șeineanu, III, 43);
cf. ngr. ϰουμπές,
sb. kubé, sp. alcoba.cubea (Dicționaru limbii românești, 1939)cubeá f., pl.
ele (turc. [d. ar.]
kubbe. Tot de aicĭ sp.
alcoba. V.
alcov).
Vechĭ. Cúpolă [!], turn boltit.
Azĭ. Rar. Ușa saŭ fereastra (răsuflătoarea) poduluĭ caseĭ. V.
bagea.cubeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cubeà f. coșul sobei, la casele țărănești din Muntenia. [Turc. KUBBÈ, boltă].