cubatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUBATÚRĂ s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat.
2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. – Din
fr. cubature.