cruponare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUPONÁRE, cruponări, s. f. Operație de despărțire a cruponului (
1) de restul pieii. – Din
crupon.cruponare (Dicționar de neologisme, 1986)CRUPONÁRE s.f. Operație de despărțire a cruponului (
1) de restul pielii. [<
crupon, după fr.
crouponnage].
cruponare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRUPONÁRE s. f. operație de despărțire a cruponului (1) de restul pielii. (după fr.
crouponnage)
cruponare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cruponáre s. f.,
g.-d. art. cruponắrii; pl. cruponắricruponare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUPONÁRE, cruponări, s. f. Operația de despărțire a cruponului (
1) de restul pieii. — Din
crupon.