crupon - explicat in DEX

crupon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte. – Din fr. croupon.

crupon (Dicționar de neologisme, 1986)
CRUPÓN s.n. 1. Partea din mijloc a unei piei tăbăcite, de bou sau de vacă, după ce s-a îndepărtat pielea de pe gât, picioare și coadă. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte. [Pl. -oane. / < fr. croupon].

crupon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRUPÓN s. n. 1. porțiune de piele de pe partea superioară a trunchiului de la vite, în urma jupuirii și tăbăcirii. 2. placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte. (< fr. croupon)

crupon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crupón s. n., pl. crupoáne

crupon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi pentru încălțăminte. — Din fr. croupon.