crosnă - explicat in DEX

crosnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRÓSNĂ, crosne, s. f. Sarcină (de lemne sau vreascuri) pe care o poartă cineva în spinare. ♦ Mulțime de obiecte așezate în ordine. [Var.: cróșnă s. f.] – Din bg. krošnja.

crosnă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
crósnă, crósne, s.f. (reg.) 1. cârlig, funie sau curea cu care se prinde un pachet dus în spinare. 2. legătură, sarcină, maldăr de lemne sau de vreascuri pe care le poate duce un om în spinare. 3. orice sarcină dusă în spinare (bagaj, traistă, raniță, rucsac etc.). 4. umflătură, boltă.

crosnă (Dicționaru limbii românești, 1939)
crósnă și (Trans. Mold.) cróșnă f., pl. e (rus. króšnĕa, bg. króšnĕa, krosna, coș de purtat în spinare; ceh. krosno, krošna, cîrlig de hamal; vsl. krosno. V. încrosnez. Bern. 1, 624). Sarcină, bagaj cît se poate duce'n spinare: aŭ purces cum aŭ putut, uniĭ numaĭ cu croșna și cu copiiĭ în brațe (Nec. 2, 273), șĭ-a petrecut vĭața cu croșna'n spinare (Ĭorga, Neam. Rom. Lit. 3,514). – Și croașnă. La Ctcu crosnă și crósnie, sarcină, funie de hamal. V. cîrcă.

crosnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crósnă s. f., g.-d. art. crósnei; pl. crósne

crosnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crosnă f. 1. cârligul hamalului; 2. povară de dus în spinare, sarcină de lemne: se întoarse cu o crosnă bună de lemne ISP.; 3. pachet de lucruri de ale casei: umbla cu crosna în spate din stăpân în stăpân CR. [Bulg. KROSNO].

crosnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRÓSNĂ, crosne, s. f. Sarcină (de lemne sau vreascuri) pe care o poartă cineva în spinare. ♦ Mulțime de obiecte așezate în ordine. [Var.: cróșnă s. f.] — Din bg. krošnja.