cromotipografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMOTIPOGRAFÍE, cromotipografii, s. f. Procedeu de tipărire în culori cu elementele de imprimare în relief. – Din
fr. chromotypographie.cromotipografie (Dicționar de neologisme, 1986)CROMOTIPOGRAFÍE s.f. Orice procedeu de tipărire multicoloră cu elementele de imprimare în relief. [Gen.
-iei. / < fr.
chromotypographie].
cromotipografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMOTIPOGRAFÍE s. f. orice procedeu de tipărire policromă cu elementele de imprimare în relief. (< fr.
chromotypographie)
cromotipografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromotipografíe (-po-gra-) s. f.,
art. cromotipografía, g.-d. art. cromotipografíei; pl. cromotipografíi, art. cromotipografíilecromotipografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMOTIPOGRAFÍE, cromotipografii, s. f. Procedeu de tipărire în culori cu elementele de imprimare în relief. — Din
fr. chromotypographie.