cromotipie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMOTIPÍE, cromotipii, s. f. 1. Metodă de tipărire în culori.
2. (
Concr.) Imagine colorată obținută prin acest procedeu. – Din
fr. chromotypie.cromotipie (Dicționar de neologisme, 1986)CROMOTIPÍE s.f. Reproducere litografică în culori, obținută pe cale fotochimică; imagine colorată astfel obținută. [Gen.
-iei. / < fr.
chromotypie, cf. gr.
chroma – culoare,
typos – urmă].
cromotipie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMOTIPÍE s. f. reproducere litografică în culori, pe cale fotochimică. ◊ imaginea obținută. (< fr.
chromotypie)
cromotipie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromotipíe s. f.,
art. cromotipía, g.-d. art. cromotipíei; pl. cromotipíi, art. cromotipíilecromotipie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMOTIPÍE, cromotipii, s. f. 1. Metodă de tipărire în culori.
2. (
Concr.) Imagine colorată obținută prin acest procedeu. — Din
fr. chromotypie.