croazea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROAZEÁ s. f. (
Înv.) Un fel de stofă țesută în patru ițe. [
Pr.:
cro-a-. –
Var.:
croáză s. f.] – După
fr. croisée.croazea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)croazeá (-éle), s. f. – Stofă țesută în patru ițe.
Fr. croisée. Înv.
croazea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croazeá/croáză (
înv.)
(croa-) s. f.,
g.-d. art. croazélei/croázeicroazeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)croazeà f. țesătură de mătase sau de bumbac:
fermenea de croazea pembè FIL. (= fr.
croisée).
croazea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROAZEÁ s. f. (
Înv.) Stofă țesută în patru ițe. [
Var.:
croáză s. f.] — După
fr. croisée.