croat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Croației.
2. Adj. Care aparține Croației sau populației ei, privitor la Croația sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) idiomul vorbit în Croația. [
Pr.:
cro-at] – Din
fr. Croate, germ. Kroate.croat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROÁT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Croația. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Croația. (< fr.
croate, germ.
Kroate)
croat (Dicționaru limbii românești, 1939)*croát, -ă s. și adj. (V.
cravată). Din Croația.
croat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croát adj. m.,
s. m.,
pl. croáți; adj. f.,
s. f. croátă (cro-a-), pl. croátecroat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROÁT, -Ă, croați, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Croației sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Croației sau croaților (1), privitor la Croația ori la croați. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită în Croația. [
Pr.:
cro-at] — Din
fr. Croate, germ. Kroate.