crizantemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate și cu flori de culori variate, cu o inflorescență mare și bogată
(Chrysanthemum indicum). – Din
fr. chrysanthème.crizantemă (Dicționar de neologisme, 1986)CRIZANTÉMĂ s.f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu. [< fr.
chrysanthème, cf. gr.
chrysos – aur,
anthemon – floare].
crizantemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIZANTÉMĂ s. f. plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu; tufănică. (< fr.
chrysamthème)
crizantemă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)crizantemă, crizanteme s. f. (er.) vulvă.
crizantemă (Dicționaru limbii românești, 1939)*crizantémă f., pl.
e (fr.
chrysanthème, m., d. vgr.
hrysánthemon [d.
hrysós, aur și
ánthemon, floare]. V.
hrisov și
antologie).
Bot. Tufănică, dumitriță, o plantă din familia compuselor, cu niște florĭ foarte frumoase, cu multe petale lungĭ și supțirĭ [!] (
chrysánthemum saŭ
pyrethrum [
indicum și
sinense]).
crizantemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crizantémă s. f.,
g.-d. art. crizantémei; pl. crizantémecrizantemă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crizantemă f. plantă din familia compuselor, cultivată în grădini pentru frumoasele sale flori galbene.
crizantemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu frunze penat-divizate și cu flori de culori variate, cu o inflorescență mare și bogată
(Chrysanthemum indicum). — Din
fr. chrysanthème.