criptă - explicat in DEX

criptă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRÍPTĂ, cripte, s. f. 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument. 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor. 4. (Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase. – Din fr. crypte, lat. crypta.

criptă (Dicționar de neologisme, 1986)
CRÍPTĂ s.f. 1. Construcție subterană în templele antice, unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc. ♦ Cavou subteran, locaș de înmormântare construit sub o biserică, sub un monument; capelă funerară subterană. 2. Formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară. [< it. cripta, fr. crypte, cf. gr. kryptos – ascuns].

criptă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRÍPTĂ s. f. 1. construcție subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc. 2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană. 3. formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară. (< fr. crypte, lat. crypta)

criptă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*críptă f., pl. e (lat. crypta, d. vgr. krýpte [d. krýpto, ascund]. V. grotă, apocrif). Cavoŭ, cavernă de îngropat morțiĭ.

criptă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
críptă s. f., g.-d. art. críptei; pl. crípte

criptă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
criptă f. loc suteran unde se înmormântează morții: de asupra criptei negre a sfântului mormânt EM.

criptă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRÍPTĂ, cripte, s. f. 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument. 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor. 4. (Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase. — Din fr. crypte, lat. crypta.