criptă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÍPTĂ, cripte, s. f. 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc.
2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument.
3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor.
4. (
Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase. – Din
fr. crypte, lat. crypta.