criologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIOLOGÍE s. f. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se manifestă în apropiere de zero absolut. [
Pr.:
cri-o-] – Din
fr. cryologie.criologie (Dicționar de neologisme, 1986)CRIOLOGÍE s.f. 1. Studiul legilor de congelare a soluțiilor.
2. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenele specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică. [Pron.
cri-o-, gen.
-iei. / < fr.
cryologie, cf. gr.
kryos – frig,
logos – studiu].
criologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIOLOGÍE s. f. 1. studiul legilor de congelare a soluțiilor. 2. capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică. ◊ tehnica înghețării organismului. (< fr.
cryologie)
criologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criologíe (cri-o-) s. f.,
art. criología, g.-d. criologíi, art. criologíeicriologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIOLOGÍE s. f. Capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se manifestă în apropiere de zero absolut. [
Pr.:
cri-o-] — Din
fr. cryologie.