criolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIOLÍT s. n. Fluorură naturală de sodiu și aluminiu, incoloră, albă sau ușor colorată, sticloasă, folosită în metalurgie și în industria sticlei. [
Pr.:
cri-o-] – Din
fr. cryolithe.criolit (Dicționar de neologisme, 1986)CRIOLÍT s.n. Fluorură naturală de sodiu și aluminiu. [Pron.
cri-o-, pl.
-te. / < fr.
cryolithe, cf. gr.
kryos – frig,
lithos – piatră].
criolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIOLÍT s. n. fluorură dublă naturală de aluminiu și sodiu. (< fr.
cryolithe)
criolit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CRIOLIT (‹
fr. {i}; {s}
crio +
gr. lithos „piatră”)
s. n. Flourură naturală de aluminiu și sodiu, formată din soluțiile reziduale îmbogățite în flour. Are aspect de mase compacte, culoare albă, uneori roșiatică, luciu sidefos. Utilizat la fabricarea sticlei opalescente, în metalurgia aluminiului etc.
criolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criolít (cri-o-) s. n.criolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIOLÍT s. n. Fluorură naturală de sodiu și aluminiu, incoloră, albă sau ușor colorată, sticloasă, folosită în metalurgie și în industria sticlei. [
Pr.:
cri-o-] — Din
fr. cryolithe.