crestat - explicat in DEX

crestat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRESTÁT¹ s. n. Faptul de a (se) cresta. – V. cresta.

crestat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRESTÁT², crestați, s. m. (Zool.; glumeț) Cocoș. – Din creastă.

crestat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRESTÁT³, -Ă, crestați, -te, adj. Cu crestături; însemnat cu tăieturi. Frunze cu marginea crestată. ♦ (Despre țărmuri) Cu părți care înaintează în apă, neregulat. – V. cresta.

crestat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
crestat, -ă, crestați, -te adj. rănit cu cuțitul.

crestat (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) crestát, -ă adj. (lat. crĭstatus). Cu creastă (ca cocoșu).

crestat (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) crestát, -ă adj. (d. crestez). Însemnat pin [!] crucĭ făcute tăind orĭ zgîriind, dințat, cu zimțĭ (ca ferăstrău, ca răboju, ca frunzele trandafiruluĭ ș. a.).

crestat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crestát¹ (cocoș) (fam.) s. m., pl. crestáți

crestat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crestát² (faptul de a cresta) s. n.

crestat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crestat a. 1. cu creastă; 2. colțorat, dințat. ║ m. cocoș.

crestat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRESTÁT¹ s. n. Faptul de a (se) cresta. — V. cresta.