crescătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRESCĂTORÍE, crescătorii, s. f. Loc, stabiliment special amenajat unde se cresc animale. –
Crescător +
suf. -ie.crescătorie (Dicționaru limbii românești, 1939)crescătoríe f. (d.
cresc). Stabiliment de crescut ceva:
crescătorie de gîște.crescătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crescătoríe s. f.,
art. crescătoría, g.-d. art. crescătoríei; pl. crescătoríi, art. crescătoríilecrescătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRESCĂTORÍE, crescătorii, s. f. Loc special amenajat unde se cresc animale.
— Crescător +
suf. -ie.