crescător - explicat in DEX

crescător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRESCĂTÓR, -OÁRE, crescători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care crește. 2. S. m. și f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte adoptiv. – Crește + suf. -ător.

crescător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crescătór adj. m., s. m., pl. crescătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. crescătoáre

crescător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crescător a. și m, care crește sau dă creștere: părinții împărătesei și crescătorii săi CR.

crescător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRESCĂTÓR, -OÁRE, crescători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care crește. 2. S. m. și f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte adoptiv. — Crește + suf. -ător.