crescător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRESCĂTÓR, -OÁRE, crescători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care crește.
2. S. m. și
f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte adoptiv. –
Crește +
suf. -ător.crescător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crescătór adj. m.,
s. m.,
pl. crescătóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. crescătoárecrescător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crescător a. și m, care crește sau dă creștere:
părinții împărătesei și crescătorii săi CR.
crescător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRESCĂTÓR, -OÁRE, crescători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care crește.
2. S. m. și
f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte adoptiv. —
Crește +
suf. -ător.