crepuscul - explicat in DEX

crepuscul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREPÚSCUL, crepuscule, s. n. 1. Sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. – Din fr. crépuscule, lat. crepusculum.

crepuscul (Dicționar de neologisme, 1986)
CREPÚSCUL s.n. Lumină difuză care se răspândește înainte de răsăritul și după apusul Soarelui; (spec.) sfârșit de zi; înserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfârșit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crépuscule].

crepuscul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CREPÚSCUL s. n. 1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui. 2. (fig.) declin, decădere, sfârșit. (< fr. crépuscule, lat. crepusculum)

crepuscul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*crepúscul n., pl. e (lat. crepúsculum, d. crepare, a crăpa, adică „a se crăpa de ziŭă”). Auroră. Amurg.

crepuscul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crepúscul s. n., pl. crepúscule

crepuscul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crepuscul n. crăpatul de ziuă și amurgul serii.

crepuscul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREPÚSCUL, crepuscule, s. n. 1. Perioadă de timp cu lumină slabă după asfințitul Soarelui; înserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră. 3. Lumină slabă, semiîntuneric. — Din fr. crépuscule, lat. crepusculum.