craniologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [
Pr.:
-ni-o-. –
Var.:
cranilogíe, cranologíe s. f.] – Din
fr. craniologie.craniologie (Dicționar de neologisme, 1986)CRANIOLOGÍE s.f. Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului. [Gen.
-iei, var.
cranilogie, cranologie s.f. / < fr.
crâniologie, cf. gr.
kranion – craniu,
logos – știință].
craniologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRANIOLOGÍE s. f. parte a antropologiei care studiază forma și dimensiunile craniului. (< fr.
crâniologie)
craniologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*craniologíe f. (d.
craniŭ și
-logie). Frenologie, studiu craniuluĭ în raport cu aptitudinile și instinctele.
craniologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)craniologíe (-ni-o-) s. f.,
art. craniología, g.-d. craniologíi, art. craniologíeicraniologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [
Pr.:
-ni-o-. —
Var.:
cranilogíe, cranologíe s. f.] — Din
fr. crâniologie.