crancău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)crancău, crancăi, s.m. (reg.)
1. specie de cioară.
2. ștrengar, vagabond.
crancău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crancău m. 1. Buc. specie de cioară (
Corvus frugilegus);
2. porecla țiganului;
3. Mold. ștrengar, vagabond (care umblă chiuind prin uliți). [V.
croncan].
crancăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)crancắŭ m. (d.
cranga 2).
Mold. Fam. Hoĭnar, haĭmana. Ștrengar.