crancalâc(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CRANCALẤC,crancalâcuri, s. n. (Rar) Crailâc. – Din crailâc + crancău (puțin folosit).
crancalâc(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) crancalâc n. Mold. ștrengărie: te-ai săturat de umblat în lume după crancalâcuri? CR. [V. crancău].