cracaj(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRACÁJ,cracaje, s. n. Cracare. – Din fr. craquage.
cracaj(Dicționar de neologisme, 1986) CRACÁJs.n. Cracare. [< fr. craquage].
cracaj(Marele dicționar de neologisme, 2000) CRACÁJs. n. cracare. (< fr. craquage)
cracaj(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CRACÁJ,cracajuri, s. n. Cracare. – După fr. cracking (<engl.).
cracaj(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cracáj s. n., pl. cracáje
cracaj(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRACÁJ,cracaje, s. n. Cracare. — Din fr. craquage.