craca - explicat in DEX

craca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.

craca (Dicționar de neologisme, 1986)
CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].

craca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)

craca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză

craca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.