coviltir - explicat in DEX

coviltir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COVILTÍR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec.

coviltir (Dicționaru limbii românești, 1939)
coviltír n., pl. e (printr´un intermediar rusesc, d. fr. couverture, cuvertură, ca mondir d. monture). Vest. Învălitoare [!] de pînză (țol, rogojină) contra ploiĭ și soareluĭ la un car saŭ la o căruță. – (Și la Sadov. VR. 1926, 1, 59 și 61). V. poclit, pocrov.

coviltir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coviltír s. n., pl. coviltíre

coviltir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coviltir n. pătură de acoperit căruța: un chervan plin până în coviltir de sipeturi OD. [Fr. couverture, printr’un intermediar rusesc].

coviltir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COVILTÍR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. — Et. nec.