covergă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVÉRGĂ, covergi, s. f. (
Reg.)
1. Coviltir. ♦ Acoperământ de frunze, de crengi, de rogojini etc. care servește ca adăpost împotriva soarelui, a ploii etc.
2. Nuia încovoiată. ♦ Fiecare dintre sârmele care alcătuiesc scheletul umbrelei. [
Var.:
covércă s. f.] – Din
bg. kuverki.