covergă - explicat in DEX

covergă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COVÉRGĂ, covergi, s. f. (Reg.) 1. Coviltir. ♦ Acoperământ de frunze, de crengi, de rogojini etc. care servește ca adăpost împotriva soarelui, a ploii etc. 2. Nuia încovoiată. ♦ Fiecare dintre sârmele care alcătuiesc scheletul umbrelei. [Var.: covércă s. f.] – Din bg. kuverki.

covergă (Dicționaru limbii românești, 1939)
covérgă f., pl. ĭ (cp. cu covrag și scoveargă). Sud. Spetează de coviltir orĭ de umbrelă. Băț curb (scovîrdat) în care se pune mosoru cu borangic și se fixează´n brîŭ. Coviltir, acoperemînt [!] de căruță: rînduise mîncarea la caĭ, îșĭ așezase saciĭ supt [!] covergă și intrase în han (Panf. VR. 1922, 6, 286). Olt. (covercă). Colibă la deal și șes, numit cătun la baltă și colibă la munte (BSG. 1921, 122). V. cobîrnă.

covergă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
covérgă (reg.) s. f., g.-d. art. covérgii; pl. covérgi

covergă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
covergă f. adăpost făcut din rogojini: căruțele lor acoperite cu covergi OD. [Origină necunoscută].

covergă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COVÉRGĂ, covergi, s. f. (Reg.) 1. Coviltir. ♦ Acoperământ de frunze, de crengi, de rogojini etc. care servește ca adăpost împotriva soarelui, a ploii etc. 2. Nuia încovoiată. ♦ Fiecare dintre sârmele care alcătuiesc scheletul umbrelei. [Var.: covércă s. f.] — Din bg. kuverki.