covată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVÁTĂ, coveți, s. f. (
Reg.)
1. Albie (
1).
2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului.
3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din
tc. kovata, kuvata.