cotiugă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTIÚGĂ s. f. v. cotigă.cotiugă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cotiúgă s.f. (reg.) câine, cotarlă, cotei.
cotĭugă (Dicționaru limbii românești, 1939)cotĭúgă, V.
cotigă.cotiugă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotiugă f. Mold. V.
cotigă.cotiugă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTIÚGĂ s. f. v. cotigă.