cotiugar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTIUGÁR1 s. m. v. cotigar2.cotiugar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTIUGÁR2 s. n. v. cotigar1.cotĭugar (Dicționaru limbii românești, 1939)cotĭugár m. Cel ce conduce cotĭuga. S. n., pl.
e. Mold. nord. Cotĭugă.
cotiugar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTIUGÁR1 s. m. v. cotigar2.cotiugar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTIUGÁR2 s. n. v. cotigar1.