cotărit - explicat in DEX

cotărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTĂRÍT¹, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări. – V. cotări.

cotărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTĂRÍT², cotărituri, s. n. Meseria cotarului. – Cotar + suf. -it.

cotărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COTĂRÍT³, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.

cotărit
COTĂRÍT, -Ă, cotăriți, -te, adj. v. COTĂRI. – [DEX '98]

cotărit (Dicționaru limbii românești, 1939)
cotărít n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coti butoaĭele. Taxa cotiriĭ unuĭ butoĭ.

cotărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotărít¹ (meseria cotarului) (înv.) s. n.

cotărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cotărít² (măsurare cu cotul) (rar) s. n., pl. cotăríturi

cotărit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cotărit n. 1. lucrarea sau meseria cotarului; 2. darea sau taxa cotăritului.

cotărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTĂRÍT¹, cotărituri, s. n. (Înv.) Faptul de a cotări. — V. cotări.

cotărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COTĂRÍT², cotărituri, s. n. (Înv.) Meseria cotarului. — Cotar + suf. -it.